Plata voluntară a debitului în faza de executare silită

Care sunt Efectele Executării Silite asupra Patrimoniului Debitorului?

Căteva din posibilele efecte ale executării silite asupra patrimoniului debitorului sunt instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile ( reglementat de art. 731 – 780 C. Proc. Civ.) și a popririlor (reglementat de art. 781 – 794 C. Proc. Civ.). Aceste două forme de executare, deși nu sunt singurele, sunt probabil cele mai „evidente” în practică, întrucât ele împiedică debitorul să utilizeze bunurile mobile sechestrate¹ sau, după caz, conturile poprite².

Ce Opțiuni Are Debitorul pentru Utilizarea Bunurilor și Conturilor Sechestrate?

Ce posibilitate are, însă, un debitor care consideră că executarea silită este pornită împotriva sa în baza unui titlu executoriu nelegal și dorește să promoveze, în fața instanței, o contestație la executare, dar care intenționează, totodată, să poată utiliza bunurile sechestrate/ conturile poprite până la soluționarea în mod definitiv a contestației?

Un răspuns extrem de simplu pare să fie achitarea integrală a debitului. Prin această modalitate, debitorul ar putea obține încetarea executării silite, fără însă a renunța la contestația la executare. În măsura în care contestația s-ar admite, debitorul ar avea ulterior la dispoziție procedura întoarcerii executării, îndreptându-se împotriva creditorului inițial din faza de executare silită pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, care va fi obligat să restituie suma ce a făcut obiectul acestei proceduri.

Cum Funcționează Întoarcerea Executării Conform Art. 723 C. Proc. Civ.?

Potrivit art. 723 C. Proc. Civ.:

„(1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.

(2) Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință.

(3) În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației, cu excepția situației când se aplică art. 777.”

În doctrină³ s-au evidențiat 3 condiții ce trebuie îndeplinite pentru a fi admisibilă o cerere de întoarcere a executării:

a) titlul executoriu și/ sau executarea silită să fi fost desființate

b) persoana interesată să formuleze o cerere în acest sens

c) titlul executoriu să fi fost executat total sau parțial

Așa cum se poate observa, una din condițiile pentru ca executarea silită să poată fi întoarsă este ca titlul executoriu să fi fost executat total sau parțial. Cu alte cuvinte, este nevoie ca suma ce a făcut obiectul executării să fi fost recuperată de la debitor cel puțin în parte.

Prin urmare, pare cât se poate de logică soluția debitorului de a achita debitul pentru a putea utiliza bunurile sechestrate sau conturile poprite până la soluționarea contestației la executare, având în vedere că ar fi admisibilă o cerere ulterioară de întoarcere a executării.

Totuși, considerăm că o astfel de acțiune a debitorului poate pune serioase probleme în ceea ce privește soluționarea ulterioară a contestației la executare împotriva titlului executoriu, întrucât achitarea debitului ar putea duce la soluția respingerii contestației ca rămasă fără obiect, prin prisma faptului că debitorul recunoaște, prin plată, datoria existentă în baza titlului executoriu contestat.

Ce este Recunoașterea Datoriei și Depunerea cu Afectațiune Specială?

Potrivit art. 2538 C. Civ.:

„(1) Recunoașterea se poate face unilateral sau convențional și poate fi expresă sau tacită.

(2) Când recunoașterea este tacită, ea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existența dreptului celui împotriva căruia curge prescripția. Constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de plată și altele asemenea.”

Mai mult, Codul de procedură civilă reglementează o procedură specială ce vine în ajutorul debitorului care dorește să poată utiliza bunurile sechestrate sau conturile poprite pe parcursul executării silite, până la soluționarea definitivă a contestației la executare – depunerea cu afectațiune specială.

Instituția depunerii cu afectațiune specială este reglementată la art. 721 C. Proc. Civ., astfel:

Art. 721

(1) Până la adjudecarea bunurilor scoase la vânzare silită, debitorul sau terțul garant poate obține desființarea măsurilor asigurătorii ori de executare, consemnând la unitatea prevăzută de lege, la dispoziția executorului judecătoresc, întreaga valoare a creanței, cu toate accesoriile și cheltuielile de executare, și depunând dovada de consemnare la executorul judecătoresc.

(2) Asupra cererii debitorului sau a terțului garant, executorul judecătoresc se va pronunța de urgență, prin încheiere, dată cu citarea părților, ce va fi comunicată de îndată părților.

(3) Dacă cererea este admisă și debitorul sau terțul garant nu se opune, executorul judecătoresc, odată cu desființarea măsurilor, va dispune și eliberarea sumei în mâinile creditorului.

(4) Dacă însă debitorul sau terțul garant va dovedi că a făcut contestație în termen și se va opune la eliberare, aceasta este suspendată de drept, iar executorul judecătoresc se va pronunța asupra eliberării sumei numai după ce instanța a dat o hotărâre definitivă asupra contestației respective.

De ce este Avantajoasă Procedura cu Afectațiune Specială pentru Debitor?

Considerăm că urmarea procedurii cu afectațiune specială este benefică debitorului din cel puțin două motive:

1. evită riscul respingerii contestației la executare ca rămasă fără obiect,
2. permite indisponibilizarea sumei în mâinile executorului judecătoresc, evitând astfel necesitatea executării silite pentru recuperarea plății voluntare din cazul întoarcerii executării silite.

Singura condiție impusă debitorului pentru a urma procedura reglementată de art. 721 este ca ea să fie făcută înainte de adjudecarea bunurilor scoase la vânzare silită.

În urma depunerii sumei de bani conform alin. (1), debitorul va fi obligat să formuleze o cerere către executorul judecătoresc, arătând că a consemnat suma la dispoziția sa și solicitând desființarea măsurilor de executare instituite până la acel moment. Executorul se va pronunța asupra cererii prin încheiere.

Deși formularea pare să dea executorului posibilitatea să respingă cererea debitorului fără a enunța cazurile în care se poate pronunța o astfel de soluție de respingere, considerăm că, în realitate, executorul este obligat să efectueze o simplă verificare formală a chestiunilor ce țin de momentul formulării cererii (anterior adjudecării bunurilor scoase la licitație) și suma consemnată de debitor (ce trebuie să acopere întreaga valoare a creanței, inclusiv cheltuielile de executare). În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, executorul va fi obligat să admită cererea debitorului și să dispună desființarea măsurilor de executare silită efectuate.

Concluzionând, considerăm că procedura depunerii cu afectațiune specială este calea legală și totodată, cea mai utilă debitorului care promovează o contestație la executare, însă care dorește să aibă posibilitatea să utilizeze conturile poprite sau bunurile sechestrate până la momentul soluționării definitive a acesteia.

În cazul în care ar decide efectuarea plății voluntare a debitului, debitorul s-ar expune unor riscuri nerezonabile, așa cum este respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect, ca urmare a recunoașterii debitului în baza titlului executoriu contestat.

1 Potrivit art. 745 C. Proc. Civ., „Din momentul sechestrării bunurilor, debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cât durează executarea, sub sancțiunea unei amenzi judiciare de la 2.000 lei la 10.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune ”

2 Potrivit art. 784 C. Proc. Civ., „Din momentul comunicării adresei de înființare a popririi către terțul poprit sunt indisponibilizate toate sumele și bunurile poprite.”

3 D. Florescu, P. Coman, T. Mrejeru, ș.a., Executarea silită. Reglementare, doctrină, jurisprudenţă, Ediția a III-a, C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p.78-79