În domeniul construcțiilor, amenda pentru construirea fără autorizație reprezintă o preocupare majoră, având consecințe semnificative asupra celor implicați în procesul de construcție. Articolul de față explorează detaliile complexe ale acestei problematici, analizând sancțiunile financiare aplicabile pentru construcțiile realizate fără a obține autorizație prealabilă conform Legii 50/1991. În centrul discuției stă și aspectul temporal, fiind esențial să ne întrebăm după cât timp se prescrie o construcție fără autorizație și cum intervine această prescriere în responsabilitatea contravențională.
Articolul va explora, de asemenea, decizia recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) cu privire la termenul de prescripție pentru sancționarea contravențională, aducând claritate asupra momentului de la care începe să curgă acest termen.
Cuprins
Consecințele Executării Lucrărilor Fără Autorizație de Construire
Executarea unor lucrări de construcție fără autorizație de construire constituie contravenție, fapta putând fi sancționată cu amenzi între 1.000 lei și 100.000 lei, potrivit art. 26 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, atunci când fapta nu este calificată ca infracțiune.
Problema Juridică a Prescripției în Construcții
Problema de drept dezlegată prin Decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii 16/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la perioada în care contravenientul persoană fizică sau juridică poate fi sancționat contravențional prin raportare la prescripția contravențională, respectiv momentul de la care curge termenul de constatare și sancționare a faptei de a executa lucrări de construire fără a deține autorizație de construire.
Precizăm că dreptul la aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale este supus prescripției potrivit art. 13 O.G. 2/2001, după împlinirea termenului de prescripție contravenientul nemaiputând fi sancționat după trecerea unui anumit timp stabilit de lege de la săvârșirea faptei contravenționale.
Deși termenul general de prescripție în materie contravențională este de 6 luni, în materia contravențiilor la regimul construcțiilor legea prevede un termen mai mare de prescripție și anume 3 ani, conform art. 31 din Legea 50/1991. După trecerea acestor termene o faptă nu mai poate atrage sancțiuni contravenționale, răspunderea contravențională nemaiputând fi angajată.
Momentul Consumării Faptei Contravenționale în Construcții
Un alt element de specificitate regăsit în domeniul construcțiilor îl reprezintă momentul consumării faptei contravenționale, chestiune care a condus la soluții distincte în practica instanțelor de judecată. Astfel, fapta contravențională în materiaconstrucțiilor are o anumită specificitate în comparație cu alte fapte contravenționale, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârșind fapta din momentul începerii construcției și până la terminarea ei în fapt.
Având în vedere toate acestea, se poate observa de ce momentul consumării faptei contravenționale a pus probleme atât practicienilor cât și instanțelor, termenele de prescripție începând să curgă de la data consumării faptei contravenționale.
Problema Prescripției în Sesizarea Analizată de ICCJ
Problema incidentă în sesizarea analizată de ICCJ este momentul de la care curge termenul de prescripție de 3 ani în materia contravențională la regimul construcțiilor, având în vedere caracterul continuu al acestor fapte, continuitatea fiind cuprinsă între începerea lucrărilor fără autorizație și până la finalizarea construcției.
Astfel, în materia lucrărilor efectuate fără autorizație, contravenția se consideră săvârșită pe tot parcursul edificării construcției/efectuării lucrărilor, pot fi constatate contravenții și aplicate sancțiuni de la începutul lucrărilor și până la finalul acestora.
Data exactă a comiterii contravenției este un element esențial al procesului-verbal și lipsa ei din cuprinsul procesului-verbal atrage anularea acestuia. Totodată, această dată este importantă pentru calcularea termenului de prescripție de 3 ani. În acest sens e nelegal întocmit un proces-verbal în care se menționează o perioadă de timp în loc de o dată exactă.
Soluții Jurisprudențiale: Momentul Maxim în care Începe să Curgă Termenul de Prescripție
Cu privire la problemele de mai sus, în practică au existat două soluții jurisprudențiale cu privire la momentul maxim în care începe să curgă termenul de prescripție:
1. O soluție era în sensul că acest termen curge de la data finalizării lucrării/construcției în sens material, fizic, astfel că lucrarea este considerată finalizată când din punct de vedere structural și tehnic, ea este aptă pentru a îndeplini scopul pentru care a fost edificată, respectiv are toate elementele constructive necesare scopului pentru care a fost realizată (de ex. gata de locui sau gata pentru a fi sediul unei societăți ori gata pentru a se depozita marfă în cazul depozitelor, etc). În acest context organul de constatare a contravenției va trebui să facă cercetări și să stabilească cu exactitate data săvârșirii contravenției și mai exact ziua în care lucrările de construcție au fost finalizate.
2. O a doua soluție în practică se referea la finalizarea lucrării/construcției în sens juridic, neavând importanță finalizarea în sens material ci momentul procesului verbal la terminarea lucrărilor (care de altfel nici nu se putea încheia în lipsa autorizației de construire). Finalizarea lucrării/construcției în sens juridic însemna constatarea de către autorități a finalizării lucrării și efectuarea recepției în acest sens, indiferent de data la care construirea/edificarea s-a terminat. În cazurile în care construcția este finalizată material dar nu este recepționată de autorități, ea nu este finalizată în sens juridic, astfel că cel care a construit ar săvârși în continuare contravenția de executare de lucrări fără autorizare, deși el a finalizat fizic lucrările de construire.
Printr-un recent recurs în interesul legii (RIL), Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a stabilit că termenul de trei ani pentru aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cazul lucrărilor de construire realizate fără autorizație de construire curge de la momentul terminării în fapt a construcției.
Importanța Deciziei nr. 16/2020 a Înaltei Curții de Casație și Justiție în Domeniul Construcțiilor
Prin Decizia ICCJ nr. 16 în dosarul nr. 1134/1/2020 instanța supremă a concluzionat că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 31, coroborate cu cele ale art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, termenul de prescripție a răspunderii contravenționale pentru contravențiile prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, constând în executarea, fără autorizație de construire, a unei construcții ce cuprinde toate elementele structurale necesare pentru a fi considerată terminată la data constatării contravenției, curge de la data terminării în fapt a construcției”.
Și în trecut orientarea majoritară a instanțelor, a fost în sensul că termenul de prescripție de 3 ani curge de la data terminării faptice a lucrării sau de la data la care autoritatea competentă trebuia să cunoască edificarea construcției fără autorizație de construire (potrivit dispozițiilor legale privind disciplina în construcții), indiferent dacă există sau nu recepție la terminarea lucrărilor.
Dacă am admite contrariul ar însemna să transformăm răspunderea contravențională, într-o instituție imprescriptibilă pentru că, în lipsa autorizației de construire, nu se poate încheia procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, deci nici lucrările nu se vor considera finalizate, astfel încât termenul de prescripție nu poate începe să curgă.
În concluzie, un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul construcțiilor, poate fi întocmit în mod legal numai într-un termen de 3 ani de la săvârșirea faptei sancționate și numai dacă cuprinde în mod obligatoriu data exactă a săvârșirii faptei.
În lumina deciziei nr. 16/2020 a Înaltei Curți de Casației și Justiție, termenul de 3 ani curge de la data terminării în fapt a construcției, independent dacă există sau nu recepție la terminarea lucrărilor.
În final mai precizăm că apreciem acestă soluție pe deplin justificată și rezonabilă, acestă soluție fiind în acord de logică și cu prevederile nou introduse la Legea 50/1991, prin Legea 7/2020, cu referire la înscrierea în cartea funciară a construcțiilor realizate fără autorizație de construire precum și cu regulile în materie fiscală privitoare la înscrierea pe rolul fiscal al construcțiilor (care nu diferențiază în ceea ce privește edificarea cu sau fără autorizație a construcției).
Consultă un Avocat Specializat în Dreptul Construcțiilor
Înainte de a demara orice proiect de construcție, asigură-te că ai o înțelegere clară a regulamentelor și cerințelor legale. Dacă ești implicat în executarea unor lucrări de construcție sau întâmpini probleme legate de autorizații, consultația unui avocat specializat în dreptul construcțiilor este esențială.
Prevenția este cheia evitării unor sancțiuni contravenționale. Echipa noastră de avocați specializați în dreptul construcțiilor stă la dispoziția ta pentru a oferi consultanță juridică și asistență. Contactează-ne acum pentru a discuta măsurile preventive și a obține sprijinul nostru pentru proiectul tău.
