Care sunt excepțiile permise de OM nr. 3/2020 pentru deplasarea persoanelor?
Prin art. 1 din Ordonanța Militară (OM) nr. 3/2020 a fost interzisă deplasarea persoanelor în afara locuinței sau gospodăriei, cu excepțiile pe care le cunoaștem astăzi cu toții (deplasarea în interes profesional, pentru cumpărături de strictă necesitate, pentru asistență medicală, etc.)
Cum se verifică motivul deplasării Conform OM nr. 3/2020?
În continuare, art. 4 din aceeași ordonanță militară prevede:
Art. 4 – (1) Pentru verificarea motivului deplasării:
a) angajații prezintă legitimația de serviciu sau adeverința eliberată de angajator;
b) persoanele fizice autorizate, titularii întreprinderilor individuale, membrii întreprinderilor familiale, liber profesioniștii și persoanele care practică activități agricole prezintă o declarație pe propria răspundere, completată în prealabil.
(2) Pentru verificarea motivului deplasării în alte situații decât cele prevăzute la alin.(1), se prezintă o declarație pe propria răspundere, completată în prealabil.
Ce sancțiuni există pentru încălcarea Prevederilor OM nr. 3/2020?
Potrivit art. 9 din OUG nr. 1/1999, persoanele fizice au obligația să respecte prevederile conținute în ordonanțele militare, iar art. 28 sancționează încălcarea acestor obligații cu amendă contravențională între 2.000 și 20.000 lei.
Care este obligația principală stabilită prin OM nr. 3/2020?
Prin urmare, în câteva cuvinte, esența este următoarea: încălcarea obligațiilor privind interdicțiile de deplasare instituite prin OM 3/2020 constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 2.000 și 20.000 lei. Verificarea respectării obligațiilor instituite se face prin prezentarea declarației pe propria răspundere.
Ce obligații specifică OM nr. 3/2020 pentru persoanele care se deplasează?
Totuși, care este obligația despre care vorbim – de a ne deplasa doar în cazurile excepționale prevăzute de ordonanța militară sau de a prezenta declarația pe proprie răspundere din care să reiasă existența acestor cazuri?
Cu alte cuvinte, va fi sau nu va fi sancționată contravențional o persoană ce se deplasează, de exemplu, pentru asistență medicală ce nu poate fi amânată dar care nu are asupra sa declarația pe proprie răspundere?
Considerăm că răspunsul este unul ce necesită o serie de discuții, fiind necesar a face o analiză a mai multor instituții din sfera dreptului contravențional pentru a stabili în mod corect care este fapta contravențională prevăzută în ordonanța militară.
Deși ieșită astăzi din vigoare (starea de urgență expirând la 15.05.2020), Ordonanța Militară nr. 3/2020 va rămâne un subiect de actualitate în sfera dreptului contravențional, întrucât cauzele în care sancțiunile au fost aplicate în baza acesteia vor fi pendinte pe rolul instanțelor pentru o bună bucată de vreme după exiprarea stării de urgență.
Cum este protejată sănătatea publică prin OM nr. 3/2020?
În primul rând, valoarea socială protejată prin OM nr. 3/2020 este, în mod evident, sănătatea publică. Acest aspect reiese din expunerea de motive a OM nr. 3/2020, unde se arată că ordonanța se întemeiază pe art. 4 din Decretul Președintelui României nr. 195/2020, care face, la rândul său, trimitere la art. 2 din același decret. Art. 2 prevede în mod expres că se restrânge exercițiul drepturilor acolo enumerate, în scopul prevenirii răspândirii COVID-19 și realizării managementului consecințelor epidemiei.
Prin urmare, este esențial să raportăm analiza la însuși scopul actului normativ – acela de a proteja sănătatea publică, prin limitarea răspândirii COVID-19. Or, sănătatea publică se protejează, în acest caz, prin îngrădirea dreptului la liberă circulație al persoanelor.
Ce obligații există conform OM nr. 3/2020 și care sunt sancțiunile?
Așa fiind, prin prisma valorii sociale protejate, considerăm că fapta contravențională prevăzută în OM nr. 3/2020 este deplasarea în afara locuinței/ gospodăriei în scopuri ce nu se încadrează în art. 1 din OM nr. 3/2020. Aceasta este esența obligației instituite prin ordonanța militară.
Cu toate acestea, aceeași Ordonanță Militară prevede, la art. 4, că pentru verificarea motivului deplasării se prezintă o declarație pe proprie răspundere, completată în prealabil.
Observăm, astfel, că dispoziția normei juridice prevăzute la art. 1 este „alterată” prin completarea ei cu prevederile art. 4, ce conferă obligației inițiale o componentă de formalism – necesitatea prezentării unei declarații.
Analizând împreună cele două texte legale, constatăm că fapta contravențională este compusă, de fapt, dintr-o dublă obligație: a) deplasarea exclusiv în scopurile prevăzute la art. 1, respectiv b) prezentarea declarației pe proprie răspundere. Cele două obligații par a fi cumulative, nerespectarea oricăreia dintre ele atrăgând răspunderea contravențională.
Cu toate acestea, sancționarea contravențională într-o ipoteză în care motivul deplasării este unul dintre cele prevăzute de art. 1 însă lipsește declarația este, în opinia noastră, una ce se îndepărtează în mod substanțial de scopul normei – acela de a proteja sănătatea publică.
Într-o hotărâre recentă1, Curtea Constituțională a statuat că „rezultatul aplicării practice a normei juridice [trebuie] să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor, care nu poate fi prezumat ab initio că îşi exercită rolul de legiferare în sensul negării […] drepturilor şi libertăţilor fundamentale consacrate de Constituţie”. Considerăm că aspectele reținute de Curte în decizia amintită sunt cu atât mai relevante cu cât discuția poartă asupra limitării unui drept fundamental al persoanelor – libertatea de circulație – garantat atât la nivel național, cât și la nivel internațional, de pildă prin art. 3, alin. 2 TUE sau art. 21 TFUE. În aceste condiții, reglementarea unei îngrădiri a acestui drept ar trebui să se facă cu maximă diligență, respectând condiția îngrădirii lui exclusiv în situații excepționale și absolut necesare.
Considerăm că limitarea circulației persoanelor prin intermediul OM nr. 3/2020 ar trebui să se facă doar în situația în care ea este absolut necesară. Un motiv exclusiv formal nu ar trebui să poată justifica sancționarea exercitării dreptului la liberă circulație, atâta timp cât el este exercitat în mod justificat. Prin urmare, esențial în decizia de a aplica sau nu sancțiunea contravențională ar trebui să fie aspectul lezării valorii sociale protejate, or aceasta poate fi lezată doar în ipoteza încălcării obligației de deplasare exclusiv în cazuri justificate.
Cum se aplică sancțiunile conform OM nr. 3/2020?
Cu toate acestea, agentul constatator nu va putea constata el însuși că o faptă concretă, a unei persoane ce se deplasează cu respectarea prevederilor art. 1 din OM nr. 3/2020 dar fără a putea prezenta declarația nu constituie contravenție. Aceasta deoarece OM nr. 3/2020 conține norme imperative ce se bucură de prezumția de legalitate (ele neputând fi înlăturate de agentul constatator, care este obligat să le aplice), iar conform art. 11, alin. (5) din OG nr. 2/2001 „cauzele
care înlătură caracterul contravenţional al faptei se constată
numai de instanţa de judecată.”
Cu alte cuvinte, agentul constatator nu are competența să constate că o persoană se deplasează în concret din motive justificate, chiar dacă nu poate prezenta declarația, el fiind obligat să aplice sancțiunea contravențională prevăzută de lege.
Cum se pot contesta sancțiunile aplicate Conform OM nr. 3/2020?
Singura posibilitate de înlăturare a caracterului contravențional al faptei rămâne plângerea împotriva procesului verbal de sancționare a contravenției, formulată în termenul prevăzut de lege, urmând ca instanța să analizeze în concret, pe baza probelor administrate, dacă fapta constituie sau nu contravenție.
Care sunt termenele de contestare a sancțiunilor aplicate în starea de urgență?
În ceea ce privește termenul de formulare a plângerii, este relevant să amintim art. 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență, conform căruia „prescripțiile
și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar,
dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării
de urgență”. Astfel, chiar dacă procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat (oricând) în perioada stării de urgență, termenul de 15 zile pentru formularea plângerii curge de la data de 15 mai 2020, data expirării acesteia.
1Decizia CCR nr. 682/2018
