Ce sunt procedurile speciale și de ce sunt ele importante?
Pe lângă procedura contencioasă „clasică”, de drept comun, legiuitorul a prevăzut și o serie de proceduri speciale, mai simple, suplimentare și facultative, menite pe de-o parte, să degreveze instanțele de judecată de procedura complexă a acțiunilor formulate pe calea dreptului comun iar pe de altă parte, să faciliteze beneficiarilor, accesul la justiție.
Ce este procedura ordonanței de plată și cum funcționează?
O astfel de procedură este și procedura ordonanței de plată, care permite creditorilor să obțină rapid și facil un titlu executoriu. Subliniem însă, de la bun început, că această procedură este un instrument complementar și facultativ pentru creditor, acesta fiind liber să aleagă procedura de drept comun, cu precizarea că termenul de soluționare al acesteia poate fi mai mare, motivat de mai multe considerente privind organizarea interioară a instanțelor judecătorești și de etapa de administrare a probelor încuviințate părților.
Care sunt avantajele ordonanței de plată?
Cu toate acestea, date fiind avantajele evidente ale procedurii ordonanței de plată, avantaje pe care le vom prezenta mai jos, apreciem că atunci când sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia, ordonanța de plată reprezintă fără urmă de îndoială, varianta optimă pentru a stopa întârzierea la plată a debitorilor, prin depășirea termenului contractual sau legal, stabilit pentru executare.
Cum funcționează procedura ordonanței de plată în practică?
În cele ce urmează, vom descrie succint cu exemple practice din jurisprudență naționala, care sunt condițiile de admisibilitate ale procedurii, care este procedura de judecată și în final, care sunt garanțiile și avantajele urmării acestei proceduri.
Condițiile de admisibilitate
Ce condiții generale trebuie îndeplinite?
În primul rând, la fel ca în cazul oricărui alt „mijloc de exercitare a acțiunii civile”, și în cazul ordonanței de plată trebuie îndeplinite condițiile generale privind capacitatea procesuală, calitatea procesuală, interesul și formularea unei pretenții.
Ce condiții speciale sunt necesare pentru admisibilitatea ordonanței de plată?
Pe lângă aceste condiții generale, există și o serie de condiții speciale care condiționează admisibilitatea procedurii ordonanței de plată.
1. Care creanțe pot fi valorificate prin ordonanța de plată?
Astfel, în primul rând, pe calea ordonanței de plată pot fi valorificate exclusiv creanțele care au ca îndatorire corelativă, obligația debitorului, de a plăti o sumă de bani. Nu pot face obiectul ordonanței de plată, creanțele care au ca obiect o altă prestație decât cea menționată. Subliniem însă că spre deosebire de cererea de valoare redusă (pe care am prezentat-o întru-un alt articol), ordonanța de plată nu condiționează cuantumul creanțelor imputate, ca atare, poate fi vorba despre o creanță cu valoare sub 10.000 lei sau poate fi vorba despre o creanță de 2.000.000 lei. Condiția vizează doar obiectul (sumă de bani), nu și valoarea, fiind din acest punct de vedere, o procedură extrem de utilă.
2. Ce înseamnă că o creanță trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă?
O altă condiție specială de admisibilitate vizează caracterul cert lichid și exigibil al creanței.
- Ce este o creanță certă?
Creanța este certă atunci când existența ei rezultă din însuși titlul executoriu, deci când existența ei neîndoielnică (art. 663 alin 2 C.proc.civ).
- Ce se întâmplă dacă creanța este litigioasă?
Existenţa unei chestiuni litigioase în ceea priveşte creanţa nu înlătură în mod obligatoriu caracterul cert al creanţei şi nici nu determină în mod necesar respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată. Cu toate acestea, în practica judiciară, au existat cazuri în care s-a reținut că neacceptarea la plată a unei facturi, respectiv nesemnarea și neștampilarea ei de către debitor, împietează totuși asupra caracterului cert al creanței.
„Pentru a fi certă o sumă facturată în sarcina debitoarei este necesar ca factura respectivă să fie acceptată la plata prin semnare și ștampilare de către persoana autorizată a beneficiarului, iar din facturile depuse se observă că acestea nu poartă nicio o semnătură și nici ștampila societății debitoare, nefiind astfel acceptate la plată (…) rezultă că pretențiile creditoarei nu reprezintă o creanță certă, astfel că cererea de ordonanță de plată introdusă de creditoare se respinge ca neîntemeiată”.
„Creditoarea nu face dovada ca facturile ar fi fost acceptate la plata or așa fiind, presupusele facturi nu intrunesc condiţiile pentru a putea fi considerate drept recunoscute de debitoare, creanţa neindeplinind condiţiile de a fi certa, lichida si exigibila. (…) Acceptarea la plata este unanim admis ca trebuie sa fie neîndoielnica, prin semnătura reprezentantului împreuna cu stampila. La fel a statuat si Tribunalul Bucureşti « Facturile fiscale nu au fost acceptate de debitoare prin semnătura reprezentantului sau » si ca atare creanţa nu este certa, lichida si exigibila”.
Ce dovezi sunt necesare pentru a stabili caracterul cert al unei creanțe?
Menționăm însă că au existat și cazuri în care instanțele de judecată au reținut că nesemnarea și neștampilarea facturii de către reprezentantul debitoarei, nu afectează caracterul cert al creanței.
„În cauză, existenţa creanţei rezultă atât din comanda cuprinsă în actul adiţional, însuşită de debitoare prin semnătură şi ştampilă, cât şi din facturile emise, înscrisurile menţionate coroborându-se şi neputând fi reţinută susţinerea debitoarei privind neacceptarea la plată a facturilor”.
În ceea ce ne privește, apreciem că niciuna dintre cele 2 variante nu poate fi reținută, fără cercetarea împrejurărilor de fapt și de drept din fiecare speță. Codul de procedură civilă prevede că atunci când „debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere”.
Ca atare, revine instanței de judecată, sarcina de a stabili în fiecare speță, dacă existența creanței este sau nu, neîndoielnică.
- Cum se determină lichiditatea unei creanțe?
Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui (art. 663 alin. 3 C.proc.civ).
- Ce înseamnă că o creanță este exigibilă?
Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată (art. 663 alin. 4 C.proc.civ).
3. Care este temeiul creanței?
O altă condiție de admisibilitate a ordonanței de plată, vizează temeiul creanței, care poate fi un contract civil, indiferent de calitatea pe care o au părțile acestuia – persoane fizice sau persoane juridice (textul de lege prevede „inclusiv cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă”).
Dispozițiile art 1013 C.proc.civ, definesc expres „autoritatea contractantă”, ca fiind:
a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acționează la nivel central, regional sau local;
b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, și care se află în cel puțin una dintre următoarele situații: (i) este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a); (ii) se află în subordinea sau este supus controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a); (iii) în componența consiliului de administrație ori, după caz, a consiliului de supraveghere și directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiți de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a);
c) orice asociere formată de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).
4. Cum se face dovada creanței?
În ceea ce privește dovada creanței (4), aceasta în mod obligatoriu, trebuie să fie constatată printr-un înscris ori să fie determinată potrivit unui statut, regulament, sau altui înscris, asumat de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
5. Care este importanța somației în procedura ordonanței de plată?
În final, ultima condiție de admisibilitate specială a ordonanței de plată, vizează comunicarea unei somații, „prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire”, prin care să i se solicite debitorului, să plătească suma datorată în termen de maxim 15 zile de la primirea acesteia..
Atragem atenția asupra faptului că această somație are natura juridică a unei veritabile proceduri prealabile obligatorii, astfel că necomunicarea ei, ori nerespectarea modalității de comunicare prevăzută de lege, atrage respingerea ordonanței de plată ca inadmisibilă (neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii).
„A arătat instanța că procedura comunicării prealabile a somației de plată este una cu caracter obligatoriu, ce condiționează exercițiul dreptului la acțiune în materia procedurii speciale a ordonanței de plată, iar dovada îndeplinirii sale în mod corespunzător presupune probarea faptului că debitorului i-a fost comunicată somația prin care i s-a pus în vedere să plătească suma datorată – dovada care se poate realiza fie prin anexarea la cererea de emitere a ordonanței de plată a unei notificări comunicate prin intermediul executorului judecătoresc, fie a unei recipise poștale de confirmare de primire însoțită de o notă de inventar care să indice înscrisul/înscrisurile comunicate debitorului.
Or, în speță, creditoarea a depus la dosar în dovedirea îndeplinirii procedurii de comunicare către debitoare a somației prevăzute de art.1014 N.C.P.C. doar o recipisă de confirmare de primire emisă de către un serviciu de curierat (respectiv Fan Courier Express), fără a anexa însă și nota de inventar care să indice conținutul scrisorii trimise către debitoare, situație în care se impune concluzia în sensul că disp. art. 1016 alin.2 raportat la 1014 N.C.P.C. nu au fost respectate, întrucât creditoarea nu a făcut dovada faptului că prin scrisoarea pentru care a fost întocmită confirmarea de primire anexată răspunsului la întâmpinare i-a comunicat debitoarei notificarea de plată depusă la fila 10 din dosar. (…)
„Se impune a fi subliniat faptul că somația este un act de procedură ce trebuie îndeplinit de creditorul care urmează să declanșeze un litigiu pe calea procedurii simplificate a ordonanței de plată.
Examinând dovada comunicării somației (f. 33) către societatea debitoare prin serviciul poștal, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite exigențele impuse de lege pentru parcurgerea procedurii prealabile. În acest sens, se observă că înscrisul respectiv nu cuprinde mențiuni cu privire la conținutul declarat al scrisorii recomandate pentru a se putea verifica dacă au fost comunicate debitoarei chiar înscrisurile menționate, respectiv somația și factura fiscală.
Pe cale de consecință, întrucât o atare situație echivalează cu inexistența comunicării, respectiv a îndeplinirii procedurii prealabile a comunicării somației de plată, față de dispozițiile arătate și având în vedere art. 193 alin. (1) C.proc.civ., potrivit căruia sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, instanța va respinge cererea de emitere a ordonanței de plată ca inadmisibilă”.
Procedura de Judecată
Cum se formulează cererea de emitere a ordonanței de plată?
Cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Prin urmare, fiind prin definiţie, o cerere evaluabilă în bani, pentru că are ca obiect plata unei sume de bani; ordonanța de plată va fi de competenţa judecătoriei, dacă cererea principală are ca obiect o sumă de până la 200 000 de lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, şi a tribunalului, dacă valoarea este de peste 200 000 de lei.
Ce trebuie să conțină cererea de emitere a ordonanței de plată?
Procedura începe prin formularea cererii de emitere a ordonanței de plată care trebuie să cuprindă datele de identificare ale părților, suma ce reprezintă obiectul creanței, temeiul de fapt și de drept al obligației de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata și orice element necesar pentru determinarea datoriei; suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii și semnătura creditorului. La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate și orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Dovada comunicării somației se va atașa cererii sub sancțiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Care este taxa de timbru pentru ordonanța de plată?
În ceea ce privește taxa de timbru datorată pentru ordonanța de plată, menționăm că aceasta are un cuantum fix și redus, respectiv 200 lei, aspect care reprezintă un avantaj major al acestei proceduri.
Procedura scrisă desfășurată în fața instanței, este una derogatorie de la dreptul comun, o procedură care asigură și reflectă pe deplin caracterul abreviat al ordonanței de plată.
Cum se desfășoară procedura de judecată?
Astfel, spre deosebire de procedura clasică, comunicarea cererii de chemare în judecată are loc după fixarea primului termen de judecată. În acest sens, dispozițiile art. 1019 C.proc.civ. prevăd că judecătorul dispune citarea părților potrivit dispozițiilor referitoare la pricinile urgente iar citația va fi înmânată părților cu 10 zile înaintea termenului cu mențiunea că la citația debitorului, va fi anexată și cererea de emitere a ordonanței de plată și înscrisurile anexate.
Totodată, spre deosebire de procedura de drept comun, debitorul are obligația să depună întâmpinare cu 3 zile înainte de primul termen de judecată. Atragem atenția asupra faptul că în ipoteza în care debitorul rămâne în stare de pasivitate și nu depune întâmpinarea, instanța poate considera aceasta ca o recunoaștere a pretențiilor creditorului.
Ce se întâmplă dacă debitorul contestă creanța?
În ipoteza în care debitorul face plata, instanța de judecată ia act de aceasta printr-o încheiere definitivă prin care dispune închiderea dosarului.
În ipoteza în care debitorul nu face plata dar ajunge la înțelegere cu creditorul asupra plății, instanța de judecată pronunță o hotărâre de expedient, cu regim derogatoriu față de cel comun, căci aceasta nu are deschisă calea de atac a recursului, ci este definitivă și executorie.
În ipoteza în care debitorul contestă creanța, instanța va verifica temeinicia contestației pe baza înscrisurilor de la dosar și a explicațiilor și lămuririlor date de părți. Dacă apărările invocate de debitor, sunt temeinice, instanța pronunță o încheiere prin care respinge emiterea ordonanței de plată.
Instanța respinge cererea și atunci când apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele anterior menționate (înscrisuri, explicații și lămuriri), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun. În acest din urmă caz, creditorul poate formula o nouă acțiune, pe calea dreptului comun, de aceasta dată.
Dacă instanța apreciază pretențiile creditorului ca fiind întemeiate, emite ordonanța de plată, în care se precizează suma și termenul de plată. Subliniem că acest termen de plată nu poate depăși 30 de zile de la data emiterii ordonanței, decât dacă părțile derogă în acest sens.
Ordonanța de plata este executorie.
Desigur atât ordonanța de plată cât și încheierea de respingere a cererii de emitere a ordonanței de plată pot fi atacate, iar calea de atac specifică acestei proceduri, este cererea în anulare. În cadrul acesteia nu pot fi invocate decât nerespectarea cerințelor speciale pentru emiterea ordonanței de plată și dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată.
Care sunt avantajele ordonanței de plată?
Procedura ordonanței de plată prezintă câteva avantaje evidente, avantaje, care în ipoteza în care condițiile de admisibilitate sunt îndeplinite, o califică ca fiind cea mai rapidă și facilă procedură pentru stoparea întârzierii la plată și obținerea titlului executoriu împotriva debitorului.
Printre aceste avantaje se enumeră următoarele:
- poate fi solicitată orice sumă, fără vreo limită a cuantumului
- indiferent de suma care face obiectul ordonanței de plată, taxa de timbru este fixă în cuantum de 200 lei
- procedura este extrem de rapidă. În ipoteza în care creanța nu este contestată, Codul prevede emiterea ordonanței de plată în termen de 45 zile de la introducerea cererii. Chiar și în ipoteza în care creanța este contestată, modalitatea de citare și probațiune restrânsă atrag o durată scurtă de timp pentru soluționare. Apreciem că acest caracter accelerat și abreviat al procedurii răspunde cu atât mai mult nevoilor profesioniștilor din această perioadă în care recuperarea creanțelor și acoperirea debitelor prin rulaj monetar constant, se impun a fi efectuate cu celeritate.
- Ordonanța de plată este executorie, chiar și atunci când este atacată cu cerere în anulare;
- Termenul de plată stabilit pentru executarea ordonanței de plată nu poate fi mai mare de 30 de zile, dacă părțile nu derogă de la această regulă.
