Tranziția afacerilor în mediul online

Tranziția afacerilor in mediul online. Stegăroiu și Asociații – Societate Civila de Avocați în Cluj-Napoca”

Conform unui raport publicat la începutul acestui an de către Eurostat, pe parcursul anului 2020, pe teritoriul Uniunii Europene, aproximativ 7 din 10 utilizatori de internet au efectuat cumpărături prin intermediul magazinelor online. În ceea ce privește România, același raport a arătat că 38% dintre utilizatorii de internet au efectuat astfel de cumpărături, tendința fiind una în sens ascendent. Astfel, putem observa tranziția afacerilor in mediul online.

Această tendință a consumatorilor se reflectă și la nivelul numărului de agenți economici care aleg fie să își pornească afacerile direct și exclusiv în mediul online sau să realizeze o tranziție, totală sau parțială, în mediul online.

Din punct de vedere juridic, tranziția în mediul online prin intermediul magazinelor virtuale obligă agenții economici să aibă în vedere unele aspecte în ceea ce privește pornirea activității economice și desfășurarea acesteia în acest mod, respectiv în ceea ce privește aspectele fiscale.

Astfel, în primul rând trebuie observate dispozițiile Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic care instituie unele reguli speciale cu privire la deschiderea și funcționarea magazinelor online. Sub acest aspect, subliniem, cu precădere, dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2), din interpretarea cărora rezultă faptul că, în vederea exercitării de activități de comerț electronic, agenții economici nu au obligația de a obține alte autorizații speciale în acest sens, fiind suficient să respecte dispozițiile legale privind autorizarea prealabilă pentru desfășurarea de activități economice. 

Din acest punct de vedere, tranziția în mediul online este una simplă, orice agent economic înființat în condițiile OG nr. 44/2008 sau în condițiile Legii nr. 31/1990 putând realiza comerț în mediul online, adăugând în acest sens codul CAEN 4791 „Comerț cu amănuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin Internet”.

Subliniem, de asemenea, și dispozițiile art. 5 din Legea nr. 365/2002 care impun o obligație specifică comerțului electronic prin intermediul magazinelor online, constând în punerea la dispoziția consumatorilor, în mod facil, direct, permanent și gratuit, inclusiv direct prin intermediul paginii web a magazinului, cel puțin a următoarelor informații:

  • numele/denumirea și domiciliul/sediul agentului economic;
  • datele de identificare ale agentului economic (telefon, poștă electronică nr. de înmatriculare, codul unic de identificare);
  • tarifele operate, cu arătarea elementelor de preț incluse (prețul, valoarea TVA, cheltuielile de livrare și altele asemenea);
  • orice alte informații specifice, în conformitate cu prevederile legale în vigoare (precum datele de identificare ale autorității competente, în cazul în care activitatea desfășurată este supusă unui regim de autorizare și altele asemenea).

Distinct de aceste informații, agentul economic are obligația și de a pune în vederea vizitatorilor paginii web pe care funcționează magazinul online politica de confidențialitate și GDPR, precum și politica privind cookies.

În al doilea rând, înainte de a face tranziția unei afaceri în mediul online, orice profesionist trebuie să aibă în vedere faptul că desfășurarea activității economice în acest mod se realizează prin încheierea de contracte la distanță cu consumatori, astfel încât devin incidente dispozițiile speciale privind protecția consumatorilor, inclusiv cele ale OUG nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii.

În sensul OUG nr. 34/2014, contractul la distanță este definit ca fiind „orice contract încheiat între profesionist şi consumator în cadrul unui sistem de vânzări sau de prestare de servicii la distanţă organizat, fără prezenţa fizică simultană a profesionistului şi a consumatorului, cu utilizarea exclusivă a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanţă, până la şi inclusiv în momentul în care este încheiat contractul” și este supus unor reguli speciale, prevăzute în capitolul II din ordonanță.

Astfel, trebuie observate cu precădere dispozițiile art. 6 privind obligația de informare a consumatorilor și art. 8 privind forma contractelor la distanță din OUG nr. 34/2014. 

În ceea ce privește conținutul obligației de informare care incubă agenților economici, o atenție deosebită trebuie acordată art. 6 alin. (1) lit. e), conform căruia consumatorul trebuie informat în mod clar și inteligibil cu privire la „preţul total al produselor şi serviciilor cu toate taxele incluse sau, în cazul în care preţul nu poate fi calculat dinainte în mod rezonabil dată fiind natura produselor sau a serviciilor, modalitatea de calcul al preţului şi, după caz, toate costurile suplimentare de transport, de livrare, taxele poştale sau de orice altă natură sau, în cazul în care acestea nu pot fi calculate dinainte în mod rezonabil, menţionarea faptului că aceste costuri suplimentare ar putea fi suportate de consumator, inclusiv perioada de valabilitate a ofertei sau a preţurilor”.

De asemenea, agentul economic are obligația de a informa consumatorul asupra modalităţilor de plată și de livrare, cu arătarea datei până la care profesionistul se angajează să livreze produsele şi asupra dreptului consumatorului de retragere din contractul la distanță, cu arătarea termenului, condițiilor și procedurii de retragere.

În ceea ce privește forma contractelor încheiate la distanță, întrucât oferta și acceptarea nu sunt simultane, acordul de voință fiind intermediat prin pagina web, art. 8 din OUG nr. 34/2014 prevede unele reguli specifice magazinelor online pentru a conferi siguranță atât consumatorilor cât și agenților economici. Punctăm astfel alin. (2), potrivit căruia profesionistul trebuie să se asigure că, atunci când consumatorul face o comandă online „acesta din urmă recunoaşte în mod explicit că această comandă implică o obligaţie de a plăti. Dacă pentru a face comanda este necesar să se activeze un buton sau o funcţie similară, butonul sau funcţia similară este etichetat/tă de o manieră lizibilă doar cu menţiunea „comandă ce implică o obligaţie de plată” sau o formulare neambiguă corespunzătoare, care să indice că a face comanda implică obligaţia de a plăti profesionistului. Dacă profesionistul încalcă prevederile prezentului alineat, consumatorul nu are nicio obligaţie în temeiul contractului sau al comenzii”.

De asemenea, conform alin. (7) „profesionistul transmite consumatorului confirmarea încheierii contractului, pe un suport durabil, într-un termen rezonabil din momentul încheierii contractului la distanţă şi cel târziu la momentul livrării produselor sau înainte de începerea prestării serviciului solicitat”, iar potrivit alin. (9) „momentul încheierii contractului la distanţă îl constituie momentul confirmării, pe un suport durabil, de către profesionist a acceptării comenzii transmise de consumator”. 

Se observă faptul că încheierea valabilă a contractelor la distanță depinde și este condiționată de existența unei dovezi înscrise pe un suport durabil a raportului juridic rezultat în acest mod, ceea ce nu impune însă existența unui contract pe suport de hârtie, fiind suficientă transmiterea unui e-mail de confirmare a primirii și acceptării comenzii, astfel cum aceasta a fost efectuată de consumator. În sensul art. 2 litera (f) din Directiva 2002/65/CE, suport durabil poate fi „orice instrument care permite consumatorului să stocheze informații care îi sunt adresate personal, într-un mod accesibil pentru referințe ulterioare pentru o perioadă adecvată, în vederea informării, și care permite reproducerea neschimbată a informațiilor stocate”. 

Încălcarea obligației de informare, precum și încălcarea dispozițiilor privind forma contractelor la distanță constituie contravenții și se sancționează cu amenda, în condițiile art. 28 din OUG nr. 23/2014, cu mențiunea că autoritățile competente să pună în aplicare acest articol sunt numai Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii. 

În ultimul rând, agenții economici care intenționează să își înceapă activitatea (și) în mediul online trebuie să aibă în vedere și implicațiile fiscale ale activității economice desfășurate astfel, cu precădere în ceea ce privește regulile din materia TVA.

Vânzarea de bunuri prin intermediul magazinelor online se încadrează în categoria livrărilor de bunuri în sensul dispozițiilor art. 268 alin. (1) din Codului Fiscal, operațiune supusă impozitării TVA. În măsura în care livrarea de bunuri nu depășește granițele României, regulile în materie de TVA sunt cele aplicabile în mod curent oricăror activități economice, fără a interesa faptul că acestea sunt prestate în mediul online.

Cu toate acestea, una dintre caracteristicile specifice ale magazinelor online este posibilitatea oricărei persoane de a-l accesa, indiferent de statul de proveniență, astfel încât  se creează o deschidere și către alți consumatori decât cei din statul unde agentul economic își are domiciliul sau sediul social. În aceste cazuri, în care agentul economic efectuează livrări de bunuri și în alte state ale Uniunii Europene, devin incidente unele reguli speciale în materie de TVA. 

În acest sens, în măsura în care valoarea vânzărilor de bunuri către consumatorii altui stat membru decât cel unde agentul economic este înregistrat ca plătitor de TVA depășește într-un an fiscal pragul valoric stabilit de respectivul stat membru, atunci agentul economic va avea obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA și în statul respectiv (pragurile valorice sunt disponibile la aici). 

În consecință, până la finalul următorului an fiscal urmează să perceapă TVA pentru livrările de bunuri către consumatorii din acel stat în cuantumul acestuia și să datoreze TVA în respectivul stat. În schimb, dacă pragul valoric nu este atins, regulile în materie de TVA rămân cele aplicabile în România.

*vezi aici mai multe despre calitatea de persoana impozabilă.

Exemplificativ, putem imagina situația în care un agent economic înregistrat în scopuri de TVA în România vinde bunuri prin intermediul unui magazin online către consumatori din România și Italia. Pentru toate livrările de bunuri din România, se va aplica valoarea TVA de 19% prevăzută de Codul Fiscal. În ceea ce privește livrările de bunuri din Italia, în măsura în care valoarea totală a acestora într-un an fiscal nu depășește pragul stabilit de 35.000 euro, atunci TVA va fi tot cel aplicabil în România și va fi datorat în România. Însă, dacă valoarea livrărilor de bunuri în Italia depășește pragul de 35.000 euro într-un an fiscal, pentru următorul an, agentul economic se va înregistra în scopuri de TVA în Italia, va percepe TVA în valoare de 22% pentru livrările din Italia conform legilației italiene și va achita acest impozit în Italia.

Concluzionând, considerăm că, din punct de vedere juridic, tranziția agenților economici în mediul online poate fi una facilă, condițiile de desfășurare a activității economice prin intermediul unui magazin virtual nefiind cu mult diferite față de condițiile obișnuite, impuse deja agenților economici pentru a funcționa pe teritoriul statului. În contextul actual, în care digitalizarea pare a fi cheia succesului, este de așteptat ca tranziția în mediul online să fie încurajată inclusiv prin noi reglementări europene aplicabile agenților economici .

Lawyer Anca Andreea Zdîrcu

Ce alte reguli trebuie sa respecți dacă deții un site? – Vezi aici.

Zdîrcu Anca Andreea

Facultatea de Drept, Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca, 2020 Date personale de contact e-mail: anca.zdircu@stegaroiu.ro tel: +40 737 210 038

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://stegaroiu.ro/wp-content/uploads/2021/03/stegaroiu_avocat_cluj_home.jpg);background-size: initial;background-position: top center;background-attachment: initial;background-repeat: initial;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 100px;} Call Now Button