O flotare de logică juridică în zile de pandemie. O discuție (doar) aparent fără rost: Efectele OUG 37/2020 în cazul particular al creditelor garantate cu ipotecă asupra creanțelor .

Ne propunem să analizăm situația particulară a efectelor OUG 37/2020 asupra creditelor garantate cu ipotecă asupra creanțelor.

Problema merită atenție în contextul unor formulări nu foarte clare ale OUG 37/2020, care nu reglementează expres o situație particulară, respectiv creditele garantate prin ipoteca mobiliară asupra creanțelor.

Așa cum cunoaștem, ipoteca asupra creanței are ca efect specific (particular față de efectele ipotecii mobiliare în general), reglementat de către art. 2404 C.civ., dreptul creditorului la perceperea directă de către el a capitalului, dobânzilor și a altor sume pe care creanța ipotecată le produce, la data scadenței creanței ipotecate (desigur cu îndeplinirea tuturor formalităților specifice anterioare, inclusiv comunicarea prevăzută de art. 2400 C.civ).    

Art. 2405 C.civ. prevede posibilitatea de imputare a sumelor percepute potrivit art. 2404 C.civ asupra creanței creditorului ipotecar chiar și neajunsă la scadență.

Fără să intrăm în analiza detaliată a regulilor specifice pentru acest tip de ipotecă (deoarece nu este relevantă problemei care ne-am propus să o abordăm), ne limităm la simpla observației că suntem în prezența unor reglementări care într-o anumită măsură, la o primă vedere, surprind simțul juridic. Acesta deoarece observăm că efectul particular în acest caz este că se realizează o plată a creanței (în tot sau în parte) anterior scadenței sale, prin simpla voință a creditorului (iar în principiu termenul de plată este stipulat în favoarea debitorului obligației de plată). Desigur, dacă ne străduim, putem găsi justificări pentru o astfel de reglementare. Spre exemplu se poate spune că reglementarea este justificată atâta vreme cât garanția, care în cazul nostru constă într-o creanță, se „pierde” prin ajungerea ei la scadență și stingerea prin plată.

Trecând de scurtele divagații teoretice și îndreptându-ne atenția spre chestiunile de ordin practic, de interes pentru momentul actual, observăm că, o dată în plus, prevederile legilor sau ordonanțelor nu au cea mai fericită formulare și pot da astfel loc disputelor privitoare la interpretarea și aplicarea lor și acolo unde acest lucru ar fi fost ușor de evitat prin rigurozitatea de exprimare și reglementare (dar pare că pandemia ia prin surprindere toate domeniile și instituțiile, inclusiv Guvernul -:) care este emitentul ordonanței).

Prevederile art. 2 alin (1) OUG 37/2020, privind suspendarea, fac referire la obligația de plată a ratelor scadente aferente împrumuturilor, reprezentând rate de capital, dobânzi și comisioane.

O astfel de formulare poate conduce la o înțelegere greșită, spunem noi, a prevederilor OUG 37/2020 în sensul că, s-ar putea susține că în cazul particular al creditelor garantate cu ipotecii asupra creanțelor, chiar dacă cel creditat a optat pentru suspendarea obligațiilor de plată derivate din contractul de credit, creditorului ipotecar ar fi în continuare îndreptățit la încasarea directă a creanțelor ipotecate și imputarea lor asupra ratelor neajunse la scadență potrivit dispozițiilor Codului civil menționate la începutul articolului.

O astfel de interpretare ar fi total greșită, nesocotind spiritul OUG 37/2020, motivele pentru care actul a fost adoptat. Astfel din expunerea de motive rezultă că OUG 37/2020 a fost adoptată în scopul de a susține debitorii (definiți la art.1 lit a OUG 37/2020)  care se confruntă cu lipsa de lichidități în circumstanțele excepționale create de focarul SARS-CoV-2 și astfel de măsuri sunt calificate ca vizând interesul general public („În circumstanțele excepționale create de focarul SARS-CoV-2, întreprinderile mici și mijlocii se confruntă cu o lipsă severă de lichiditate…”, „”Întrucât statul este obligat să ia măsuri pentru combaterea efectelor negative care influențează situația economică a unor categorii de debitori și întrucât elementele mai sus prezentate vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată”), precum și faptul că băncile au primit sprijinul necesar pentru a-și menține rolul de suport al economiei reale („Dat fiind contextul actual, Banca Națională a României a decis să permită băncilor să utilizeze temporar, până la o dată ce va fi comunicată ulterior, amortizoarele de capital anterior constituite, cu menținerea respectării cerințelor prevăzute de cadrul legal pentru aceste flexibilizări. Adaptarea la noile condiții a amortizoarelor de capital sprijină băncile în a-și menține rolul de suport al economiei reale.”). 

Scopul deci al Ordonanței 37/2020 este de a asigura lichiditățile persoanelor fizice, juridice, a profesioniștilor  afectate de pandemie, iar aceste lichidități sunt asigurate cu sprijinul băncilor prin intermediul facilităților date de Ordonanța 37/2020, respectiv suspendarea plăților datorate în temeiul contractelor de credit încheiate de către bănci.

Iată deci că dispoziția art. 2 OUG 37/2020 trebuie înțeleasă și aplicată în sensul în care suspendarea, ce operează la cererea debitorului, vizează toate obligațiile de plată izvorâte din contractul de credit. Această concluzie se impune și prin raportare la principiul qui potest plus, potest minus. Dacă debitorul, prin cererea sa, poate determina suspendarea ratelor de capital, dobânzilor și comisioanelor scadente, cu atât mai mult acest efect trebuie admis pentru ratele încă neajunse la scadență. Sigur, această concluzie apare într-o anumită măsură paradoxală prin raportare la prima pornire, de a ne întreba ce interes ar exista să vorbim de suspendarea obligației de plată a unei sume neajunse la scadență, însă, așa cum arătat, această concluzie se poate dovedi necesară și utilă în contextul unei reglementări speciale (regimul ipotecii asupra creanțelor) care are o reglementare ce scapă „tiparelor” și care la rândul ei pare la prima vedere paradoxală.

Stegăroiu și Asociații SCA

avocat partener fondator Călin V. Stegăroiu
Călin V. Stegăroiu

Avocat fondator, partener la STEGAROIU şi asociaţii SCA, cu o experienţă deosebită în reprezentarea în litigiile din domeniile contenciosului administrativ şi administrativ fiscal, legislaţie specială, dreptul construcţiilor, litigii cu profesionişti, drept societar şi insolvenţă, având şi beneficiul formării profesionale în domenii conexe (practician în insolvenţă din anul 2005), dreptul de proprietate, răspunderea civilă. Călin Stegăroiu asigura de asemenea consultanţă clienţilor permanenţi în domeniul de activitate al acestora. Date personale de contact e-mail: calin@stegaroiu.ro tel: +40 723 193 991

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://stegaroiu.ro/wp-content/uploads/2019/10/stegaroiuhome-1.jpg);background-size: initial;background-position: top center;background-attachment: initial;background-repeat: initial;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 100px;}